Centrul de înregistrare
a refugiaţilor din München este conceput pentru înregistrarea a 350 de
refugiaţi în timp de 24 de ore. Miercurea şi joia trecută au ajuns pe terenul
centrului 750 de persoane. Primarul principal al oraşului München, Dieter Reiter (SPD), s-a văzut nevoit a
alarma unităţi de pompieri, de ajutor tehnic şi alte organizaţii de ajutor,
pentru a asigura o cazare peste noapte a celor nou veniţi, printre ei femei
gravide şi copii.
Creşterea
vertiginoasă a numărului de refugiaţi în Germania generează probleme care pot
fi rezolvate doar printr-o colaborare strânsă a tuturor factorilor politici din
ţară, începând de la organele de stat, peste guvernele landurilor şi nu în ultimul
rând până la organele de conducere din primăriile comunale. Măsurile luate sunt de
multe ori criticate de organizaţii din spectrul extremei drepte ca fiind prea
umane şi de reprezentanţi ai diferitelor organizaţii neguvernamentale ca fiind
prea dure, pe alocuri chiar inumane. Deci avem de-a face cu un fenomen cât se
poate de complex şi controversat.
Acum Ministerul
de Interne şi Ministerul de Probleme Sociale din München au decis instalarea de
centre de refugiaţi separate – se evită denumirea de lagăr – pentru refugiaţii
care vin în număr tot mai mare din Serbia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia,
Albania, Cosovo şi Montenegro. Cei veniţi din aceste ţări fac parte după
legislaţia germană din grupa refugiaţilor din ţări politic stabile, deci
sigure, fără războaie sau alte catastrofe umane, cum ar fi foamea sau seceta.
Ei vin din interese pur economice. Procentul lor de acceptare ca azilanţi este mai
mic de unu la sută (1%). Altfel spus, aceşti oameni nu au practic nici o
şansă de a obţine statutul de azilant în Germania, cu toate drepturile şi
obligaţiile legate de acest statut.
 |
| Primăria Nouă din Ingolstadt cu sala de şedinţă a Consiliului Orăşenesc |
Joi, 30 iulie
2015, a avut loc ultima şedinţă dinaintea vacanţei de vară a Consiliului
Orăşenesc al oraşului Ingolstadt. Ordinea de zi a cuprins 46 de puncte, dintre
ele unele care se află de ani de zile în discuţia politică. Imediat după
deschiderea şedinţei (cu caracter oficial, deci acces de public şi transmis în direct prin livestream pe
side-ul primăriei) primarul principal, Christian
Lösel, şi referentul pt. probleme sociale, Wolfgang Scheuer, au informat Consiliul Orăşenesc (50 de consilieri
din nouă partide şi grupări politice) despre aşa numita „Aufnahmeeinrichtung
für Asylbewerber mit geringer Bleibewahrscheinlichkeit“, adică „Centru de Primire
pt. Solicitanţi de Azil cu Probabilitate Mică de Şedere“. Informaţia era cât se
poate de proaspătă, fiindcă abia în dimineaţa acelei zile au avut loc discuţii
îndelungate şi, cum scriu unele ziare, înverşunate, între reprezentanţi ai
ministerelor bavareze sus amintite şi edilii oraşului Ingolstadt şi a altor
comune şi regiuni învecinate. Mulţi dintre consilieri şi comunitatea din
Ingolstadt au aflat deci abia acum despre acordurile semnate cu câteva ore înainte în
primăria oraşului şi care prevăd ca primul centru de această natură să fie
instalat în oraşul lor. Fracţiunile socialdemocraţilor şi a stângiştilor nu s-au
arătat prea încântaţi de această metodă de separare a refugiaţilor în oameni cu
şanse de şedere şi cei fără şanse. De fapt instalarea acestui centru (în
Bavaria vor urma probabil şi altele) are ca scop, de a-i trimite înapoi pe cei
veniţi din ţările balcanice în timp de cel mult 30 de zile.
Era clar, că această
şedinţă îşi aflase punctul culminant deja înaintea primului punct de pe ordinea
de zi, afişată de câteva zile şi pe side-ul primăriei, deci
vizibilă pt. toată lumea. Doar anunţul dinaintea punctului 1 fusese întrodus cu
scurt timp dinaintea începerii şedinţei Consiliului Orăşenesc (ora 14). După 45
de minute de discuţii controversate (care oricum nu mai puteau schimba ceva în
această problemă) era clar că Ingolstadt va trebui să se pregătească pentru o
sarcină cât se poate de dificilă. În ultimul timp au avut loc şi în
împrejurimile oraşului atacuri mişeleşti asupra unor locaşuri în care trăiesc
refugiaţi din ţări balcanice, dar şi din Africa şi Orientul Mijlociu.
Această ultimă
şedinţă înaintea vacanţei a durat 4 ore şi 30 de minute, timp în care Consiliul
a reuşit să prelucreze toate cele 46 de puncte de pe ordinea de zi. Au existat
destule divergenţe, dar au avut loc şi momente de destindere, care reflectă
atmosfera de discuţie controversată dar şi de respect reciproc din cadrul
acestui organism politic din Ingolstadt. La punctul 24 al ordinii de zi stătea
la discuţie o „Gewährung eines Zuschusses für das Audi Konfuzius-Institut
Ingolstadt“, pe româneşte „Acordarea unei subvenţii pentru Institutul
Audi-Konfucius Ingolstadt“. Pe scurt, este vorba de participarea oraşului la
crearea unui institut cultural german-chinezesc (un fel de Institutul Cultural
Român pe plan local), cu scopul de a răspândii cultura chinezească pe aceste
meleaguri germane. Iniţiativa vine de la concernul Audi, cu însemnate centre de
producţie de automobile în China.
Vorbitorul
grupării DIE LINKE (STÂNGA), partid politic rezultat printre altele şi din SED,
(Partidul Socialist Unit din fosta Republica Democrată Germană), Jürgen Siebicke, a declarat că nu poate
să-şi dea consimţământul din simplul motiv că „el are o altă concepţie despre
ideea comunistă decât conducătorii din China“. Veselie generală în sala de şedinţă. (Se ştie doar că această ţară poartă şi azi numele
oficial de Republica Populară Chineză.) Primarul creştin-social, Christian Lösel,
care a condus această şedinţă, i-a răspuns: „Dragă domnu Siebicke, nu cunosc
conceptul d-voastră despre comunism şi nici nu putem să adâncim acum această
problemă, dar putem s-o discutăm diseară la o masă comună.“ Iată că o politică
serioasă trebuie să-şi demonstreze într-adevăr potenţialul de organizare în
timpuri de criză, dar nu fără a-şi îngădui şi momente de prezenţă spirituală în
dialoguri, menite să aplaneze stări conflictuale în şedinţe care durează multe
ore în şir, fără pauze, ca şi aceasta din Ingolstadt.
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen