Soliditate germană

Oraşul bavarez Ingolstadt primeşte un nou muzeu pentru artă concretă şi design. Locaşul de cultură nu va fi o construcţie complet nouă. Pe un fost teren industrial din apropierea centrului oraşului mai stă ruina unei hale de producţie. Această hală va fi restaurată şi înzestrată cu un subsol. Este vorba de un proiect nu chiar ieftin, dar pentru un oraş bogat ca Ingolstadt realizabil fără mari discuţii, dacă ...

Dacă n-ar exista acest fag falnic. Pomul creşte de zeci de ani lângă această hală de maşini. Prin lucrările de pământ, care sunt necesare pentru construcţia unui etaj subteran, fagul ar putea fi vătămat, mai ales prin vibraţiile mari care vor apare la procesul mecanic de compresare a pământului. Toate birourile care au participat la concursul de arhitectură pentru construcţia acestui edificiu de cultură au ţinut cont de supravieţuirea fagului – una din condiţiile puse de oraş.

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară – spune o zicală românească. După principiul de soliditate germană, acest pom trebuie să rămână la locul lui, orice ar costa această măsură. Teoretic acest lucru este posibil, dar practic apar probleme de cumpănire. Un grup de experţi a calculat pentru protejarea fagului suma de 100.000 de euro – da, aţi citit corect: o sută de mii de euro.

Pentru Petra Kleine, şefa Verzilor din consiliul municipal, „banii de impozite sunt bine învestite pentru monumente de natură şi construcţii monumentale“. Pentru domnia sa „fagul de muzeu“ va aparţine „cândva“ de patrimoniul oraşului Ingolstadt. Socialdemocratul Klaus Mittermaier, consilier municipal şi membru al consiliului angajaţilor al firmei Audi, crede că aceşti bani ar fi mai bine învestiţi în proiecte sociale. Politicienii şi cetăţenii discută. Personal cred că suma discutată ar putea fi împărţită în două: 50.000 € pentru proiecte sociale şi 50.000 € pentru plantarea unui crâng în apropierea oraşului.

Şi fagul? Lăsaţ-il acolo. Cine ştie. A supravieţuit războaie şi reforme industriale, va rezista poate şi acestui atac al maşinilor de construcţie. Şi dacă nu – copiii şi nepoţii noştri se vor recrea într-o pădurice tînără la marginea oraşului.

Anton Delagiarmata