Trist dar adevărat

Una din cele mai potente economii naţionale din lume este cea a Germaniei. Nici crizele economice şi financiare din ultimii ani n-au reuşit să o frâneze. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: o industrie solidă şi foarte inovativă, un sector bancar solid, o politică serioasă fără lupte politice care au părăsit coordonatele democraţiei şi a pluralismului parlamentar şi, nu în ultimul rând, o politică tarifară coordonată după necesităţile pieţei dar şi a nevoilor angajaţilor.

Şi totuşi, se pare că această situaţie – la prima vedere îmbucurătoare – îşi cere jertefele ei. Prof. dr. Bernhard Badura de la Universitatea Bielefeld spune că „Germania este un >uriaş< economic – dar din punct de vedere al sănătăţii populaţiei un >pitic<”. O afirmaţie surprinzătoare, dacă privim sistemul de sănătate din Germania, şi el unul din cele mai bune din lume. Biroul de Statistică al Uniunii Europene grăieşte însă o limbă clară: pe când în Suedia femeile şi bărbaţii trăiesc în medie 68,7 şi respectiv 69,2 de ani fără deficite de sănătate grave (a nu se confunda cu speranţa de viaţă), în Germania aceste graniţe ajung doar la  57,4 (femei) şi 55,8 (bărbaţi) de ani.

Este evident că cerinţele la adresa angajaţilor au crescut enorm în ultimii ani. Concomitent a crescut continuu media de vârstă a personalului din intreprinderi şi instituţii. Frica permanentă de a-şi pierde locul de muncă îi determină pe angajaţii să meargă tot mai des şi cu o sănătate firavă la lucru. Prof. Dr. Badura compară două fenomene rezultate din această evoluţie: absentismul şi prezentismul. Şi aici îi critică direct pe conducătorii intreprinderilor, reproşându-le că „se interesează de starea de sănătate a angajaţilor abia după ce sunt alarmaţi de timpurile de absenţă ale acestora.”

Magazinul pentru managementul de sănătate în intreprinderi GESUND IM JOB (Sănătos la muncă) a publicat în numărul său din noiembrie 2012 o statistică cu cele mai dese boli care au generat o incapacitate de muncă. Cifrele se referă la anul 2011 şi au fost stabilite de BKK (Asociaţiile de Asigurări de Sănătate din Intreprinderi). Din totalitatea cazurilor înregistrate 26,6% sunt boli ale sistemului de muşchi şi schelet, 14,4% - căi respiratorii, 13,6% - accidente, 12% - tulburări psihice, 5,8% - sistemul de digestie, 4,5% - sistemul de circulaţie al sângelui, 4,0% - infecţii, 19,0% –altele. În acest raport de sănătate (boală?) se mai consemnează faptul că în ultimii 30 de ani numărul bolnavilor psihici a crescut de trei ori.

Cu toate aceste cifre nu prea îmbucurătoare, guvernul actual (CDU/CSU & FDP) nici nu se gândeşte la o eventuală revendicare a legii pensiei, întrodus de fostul guvern roşu-verde (SPD & Verzii), şi care prevede o ridicare dreptată a vârstei de pensionare la 67 de ani. Este trist dar adevărat că şi sindicatele s-au aranjat cu această vârstă de pensionare. Succesul uneia din cele mai mari economii naţionale din lume nu se enumeră numai în euro şi dolari, ci şi în jertfele aduse de angajaţii acestui imens angrenaj economic, jertfe vizibile în sănătatea prea şubredă a oamenilor muncii germani.

Anton Delagiarmata