Două ore de sâmbătă în oraşul bavarez Ingolstadt – 1 ½

După atâtea porturi populare, istorice şi motorizate mi-am căutat de drum – spre casă, dar nu înainte de a săvura un late machiato şi de a răsfoi o carte la librăria Thalia din zona de pieton. Ajuns pe Rathausplatz (Piaţa Primăriei) am auzit muzică – de sus, din cerul bavarez, albastru ca niciunde în lume.

Pe Pfeifturm (Turnul fluierarilor) aşa numiţii Pfeifturmbläser (suflătorii turnului fluierarilor) au cântat piese scurte din literatura muzicală sacrală. Acest turn are o construcţie oarecum ciudată pentru o biserică catolică, este mai degrabă un foişor. Biserica Sf. Moritz (de la Sf. Mauritius) mai are un alt turn, de fapt turnul principal care poartă crucia. Sf. Moritz este cea mai veche biserică din Ingolstadt. A fost sfinţită în anul 1234. Dar săpături arheologice indică spre existenţa unei biserici mult mai vechi pe acest loc.

Turnul fluierarilor  a fost construit mult mai târziu, circa 1500, şi avea un rol pur profan – de pază. Azi îl frecventează muzicanţii şi turiştii, privirea peste oraş de la această înălţime fiind fascinantă. 

Pentru noi, imigranţii din Banat, biserica Sf. Moritz are şi o conotaţie istorică interesantă. În incinta bisericii se află două table funerare de bronz care amintesc de generalul Franz de Mercy (1597 – 1645) şi de fiul său, colonelul Peter Ernst de Mercy (1641 – 1686). Este vorba de bunicul şi părintele mareşalului imperial Claudius Florimund Contele de Mercy (1666 - 1734), guvernatorul Banatului după alungarea turcilor în anul 1716.
.
În biserica Sf. Moritz din Ingolstadt a slujit şi un preot din rândul şvabilor dunăreni: Martin Pauli .

Anton Delagiarmata