Donnerstag, 10. Juni 2010

Problema sindicatelor germane

Cabinetul din Berlin vrea să economisească în această perioadă legislativă 80 de miliarde de euro. Contribuţia cea mai însemnată în această cursă de austeritate trebuie să-l aducă şomerii, deci cea mai slabă grupă socială din Germania. Comparând situaţia cu cea din România, se poate constata că nemţii i-au cruţat (de data aceasta) pe pensionari.

Scutiţi de contribuţii mai mari au rămas însă şi alţii: băncile, concernele, miliardarii şi bieţii milionari. Dimpotrivă: impozitul pentru hotelieri a fost micşorat.

Coaliţia guvernamentală creştin-liberală vorbeşte de măsuri fără alternative. Asta ne-au povestit deja cu ani în urmă social-democratul Gerhard Schröder şi ecologistul Joschka Fischer, când au pus în practică Agenda 2010, o sumedenie de măsuri care au dus la slăbirea substanţială a plasei sociale, menită să asigure o viaţă demnă pentru cei mai săraci din societatea germană.

Opoziţia, adică partidele parlamentare de ieri şi Partidul de Stânga, critică pachetul de măsuri ca fiind neechilibrat şi sindicatele vorbesc de acţiuni de protest.

Dar problema sindicatelor constă în faptul că trebuie să mobilizeze oameni care nu sunt direct atinşi de măsurile de austeritate ale guvernului Merckel. Fiindcă şi în Germania problema cu solidaritatea are două tăişuri - teoria şi practica -, nu-i totuna unde dai şi unde crapă. S-ar putea să porneşti o campanie enormă şi costisitoare de mobilizare împotriva măsurilor de austeritate - care sunt abia în faza de proiect şi nicidecum aprobate de cele două camere legislative - şi să nu-ţi iasă nimeni în stradă. Şi astfel de situaţii sunt cunoscute din istoria zbuciumată a sindicatelor germane.

Anton Delagiarmata

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen